autoarea

 „Handicap, nevoie specială, invaliditate, infirmitate sau dizabilitate – pentru noi cei care suntem unii din „fericiţii” posesori, prea puţin contează!”- spun atăzi majoritatea persoanelor care deţin o oarecare problemă de sănătate

 

. „Pentru mine este ca şi cum mi-ai spune că am ochii verzi… – spune Eduard C. care pentru a-şi menţine echilibru are nevoie de sprijinul unui baston. „Am ochii verzi, şi? Am handicap, şi…? Nu are o conotaţie negativă, decât dacă eu o promovez şi dacă o resimt astfel. Voi minţi daca voi spune că sunt mulţumit de felul cum sunt… Vreau să spun că atunci când oamenii vor simţi diferenţa dintre omul normal şi cel cu dizabilităţi, precum şi diferenţa dintre omul cu ochi verzi şi omul cu ochi căprui, adică nederanjabilă, abia atunci vom putea spune că suntem o societate civilizată.”- a menţionat băiatul.

Mentalitate diferită!

 Colegul de alături, Nicolae, care îl însoţea pe Eduard, a adăugat că „pînă ce societatea noastră va învăţa să ajungă la mentalitatea europeană, (pe care am avut oportunitatea s-o cunosc şi eu, aflîndu-mă într-un program de studiu peste hotare), consider că este nevoie să treacă mult timp. Noi nu suntem sinceri aşa ca ei, ci doar mimăm toleranţa, spiritul educat, empatia despre care am învăţat, cu o ipocrizie ingrată. Oamenii nu pot fi handicapaţi, ci doar au o nevoie specială, la fel cum o poate avea şi cel ce suferă de ulcer stomacal, tensiune sau osteohondroză!”

„Handicapul” – doar o sintagma…

Până la urmă ce înseamnă totuşi handicap şi cum a apărut noţiunea aceasta? Consultînd toate dicţionarele aflate la îndemînă, am aflat că la originea termenului de „handicap” nu a fost un cuvânt simplu, ci o sintagmă. Era compusă din trei unităţi semantice diferite: „hand în cap”. Apărută pentru prima oară pe la jumătatea secolului al XVI, sintagma s-ar traduce pornind de la fiecare unitate în parte: „hand” care este englezescul pentru „mână”, iar  „in” este echivalent pentru „în”, şi „cap” ar însemna „caschetă”, „căciulă”. Expresia „hand în cap” era folosită pentru desemnarea unui joc în care partenerii îşi disputau diverse obiecte personale după un preţ fixat de arbitru. Obiectele erau puse într-o căciulă (cap) şi erau extrase la întâmplare, cu mâna (hand). Prin contractare lingvistică, consoana la „in” a dispărut, iar sintagma a devenit cuvânt de sine stătător: HANDICAP.

Semnificaţie sau „etichetă”?

 De la semnificaţia sa socială, pe care o poate da individului, termenul de „handicap” este deturnat mai tîrziu spre o semnificaţie mai mult medicală. Ideea de dezavantaj şi de dificultate, pe care o semnifică termenul de „handicap”, nu a apărut de la bun început, decât prin anumite rapoarte sociale, astăzi însă o întîlnim în gura oamenilor tot mai des.

Astfel în loc de deficienţă fizică, se foloseşte tot mai des termenul de handicap fizic, în loc de deficienţă de auz, se spune handicap de auz, în loc de boală mintală, auzim tot mai des expresia de handicapat mental.

Referitor la aceasta, intervievatul nostru este de părere că termenul vine mai mult ca o etichetare a acestor persoane, şi că cînd auzi cuvîntul „handicapat” gîndurile te duc imediat la oamenii ce suferă de o boală mentală, „dar faptul că avem o anumită deficienţă fizică, o nevoie specială asta nu înseamnă că automat suntem şi retardaţi mintal, aşa cum crede şi ne descriminează majoritatea oamenilor din societatea noastră.” – a concluzionat Eduard C., student în anul doi de facultate.

În acest context, Convenţia ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi spune că toti membrii societatii se bucura de aceleasi drepturi ale omului – care includ drepturile civile, politice, sociale si culturale şi că toate persoanele cu dizabilitati au dreptul de a fi liberi de orice discriminare bucurindu-se de depturile lor!

Vorbeam săptămîna aceasta cu cineva care e în ultimul an de facultate…  băiatul are o dizabilitate fizică şi se află în culmea disperării, acum cînd de mai mult de două luni de zile, încearcă să se angajeaze undeva pentru a-şi cîştiga existenţa… oriunde nu s-ar adresa, primeşte un singur răspuns: Postul a fost deja OCUPAT!

Trecînd şi eu prin aceiaşi experienţă de ani de zile, am fost tentată să scriu mai multe materiale referitoare la acest subiect! Unul dinte ele a fost publicat ieri in JURNAL DE CHIŞINĂU, pentru a vedea şi voi ce am reuşit să elucidez la acest capitol, puteti accesa linkul:http://www.jurnal.md/article/9157/.

Subiectul abordează problema accesibilităţii şi dreptul persoanelor cu dizabilităţi la muncă. Care e situaţia privitor la aceştia în ţara noastră, şi cum vedeţi voi lucrurile, urmează să vă expuneţi! Îndrăzniţi, vă aştept!

Se zice ca cifra 8 simbolizeaza cifra infinitului…

Nu stiu de ce a vrut Dumnezeu ca si eu sa apar pe lume, exact in aceasta zi, pe o data “infinita” si intr-o luna “infinita”! Si mai ales culmea ca si cifra “0″ la fel ca si “8″ nu are nici inceput si nici sfirsit… Asa am aparut eu, la 08.08!

O zi magnifica!

Cel putin asa au considerat-o anul acesta circa 480 de cupluri din tara noastra (conform datelor agentiei de stiri http://www.deca.md/?cat=ist_din_mold&id=1455 )!  Zinaida Greceanii spune ca cifra 8 se asociaza cu doua inele unite, eu cind eram mica ziceam ca ziua mea de nastere se asociaza cu un cuptor plin cu sfinti pe care ii pui la icoane , sau mai rau cu catarama unei centuri aruncate pe un drum de tara …

Celor ce s-au casatorit pe 08.08.08 le urez CASA DE PIATRA, PAINE PE MASA SI NOROK IN CASA!!!

iar primarului Chirtoaca care isi sarbatoreste ziua pe 9 august îi urez LA MULTI ANI!

O viaţă în care drumul este învăluit într-un întuneric adânc şi continuu poate fi sinonimul unei drame zguduitoare. Cel puţin aceasta este percepţia generală a celor mai mulţi dintre noi, cei cu lumina ochilor vie şi curată, despre viaţa nevăzătorilor. O dramă la fel de zguduitoare, a facut ca Valeriu Popov originar din satul Cîrnăţeni, raionul Căuşeni, la vîrsta de doar 7 ani să sufere o tragedie care i-a marcat întregul destin.

Curiozitatea minţii…

Viaţa poate deveni un coşmar întunecat. Anume aşa a devenit şi pentru Valeriu, student acum în primul an de universitate, Facultatea de Istorie şi Psihologie, USM. Copil fiind, a încercat din curiozitate să deschidă capacul unei bombe, rămasă pe cîmp în urma conflictului transnistrean din 1992. Explozia acelei bombe l-a făcut pe Valeriu să-şi pieardă vederea, să rămînă fără palma de la mîna stîngă, iar viaţa pentru el să devină un veşnic cîmp de luptă.
Fiecăruia dintre noi îi este greu să citească în sufletul unui om lipsit de vedere, iar atunci când încearcă acest lucru, o face cu prudenţă şi uneori poate împovărat de prejudecăţi.. Majoritatea persoanelor aflate în aceasta situatie se simt absolut neajutorate şi se izoleaăa de restul lumii. Există însă şi oameni care învaţă să meargă mai depare, să-şi traiască destinul.

Accesul la informaţie … ceva fenomenal!

Valeriu Popov n-a renunțat însă la speranţa şi convingerea că poate duce o viaţă normală. A absolvit o şcoală specială, apoi a urmat o serie de cursuri care l-au iniţiat în ştiințele masajului, iar acum este student la Universitate şi consideră că doar astfel îşi poate face un rost în viaţă.

La întrebarea cum se descurcă cu studiile şi cum ia notiţe în timpul orelor, Valera (aşa îl numesc colegii) ne-a spus că din clasele mai mari a început să folosească reportofonul, uneori mai face unele notiţe în sistemul punctat Braille, ”asta însă îmi ia foarte mult timp şi nu reuşesc să conspectez totul, pe cînd la reportofon e mai sigur. Dacă aş avea unul mai performant şi un calculator în care să descarc toată informaţia, mi-ar fi mult mai uşor, n-aş avea nevoie de sute de casete”- ne-a mărturisit indignat Valera. În acest context el a mai adăugat„A fost ceva cu adevarat revolutionar pentru mine, cînd am venit la Chişinău şi am descoperit calculatorul. Am început nişte cursuri de calculator, vreau să învaţ măcar cîteva noţiuni elementare, mi se pare absolut fenomenal să ai acces la o baza nelimitată de informații, cărţi, muzică, posturi radio, TV şi alte programe… Cel mai important este că poţi intra în contact şi pastra relaţii cu persoane din întreaga ţară, chiar întreaga lume. Pentru o persoana nevazatoare cred că acest lucru este ceva fenomenal!”

Puterea de a înfrunta destinul

Iurie Seminiuc, lector la Facultatea de Istorie şi Psihologie, spune că îl vede pe Valeriu Popov ca fiind ”un student silitor şi foarte responsabil”. ”Apreciez cutezanţa și puterea lui de a înfrunta destinul și de a merge mai departe! El are aceleaşi şanse ca şi ceilalţi studenţi. Problema e, că lui Valeriu îi vine mai greu să se mobilizeze, dar eu cred că el a reuşit deja să se integreze colectivului de studenţi şi întregului mediu universitar. După cum ştiţi, pe vremuri, nevazatorii nu aveau prea multe alternative, se multumeau să asculte radioul şi cam atit. Acum însa, lumea a evoluat, şi continuă să evolueze cu o viteza uimitoare. Consider că acești studenţi, aflaţi în situaţia lui Valeriu trebuie doar sa fie mai ingenioşi si să reuşească să ţină pasul, pentru că datorită tehnologiilor informaţionale existente, ei pot obţine informaţia necesară. De foarte multe ori persoanele cu disabilităţi au cele mai înalte performanţe la învăţătură, pentru că ei îşi îndeplinesc obligaţiile cu responsabilitate! Consider că lipsa vederii pentru Valeriu nu trebuie să devină un obstacol, ci mai degrabă o provocare, de a demonstra celor din jur că poate îndeplini cu succes cerinţele mediului universitar.” ”Dacă nevazatorii vor fi integraţi în învăţămîntul normal, atunci ei vor avea o perspectivă mai mare în viitor de a se realiza pe plan profesional.”- a concluzionat Seminiuc.

Oxana Bashirov, lector la catedra de limbă engleză, actualmente predă limba engleză la grupa lui Valeriu. Fiind o limbă străină care necesită efort maxim atît la pronunţie cît şi la scriere, Valeriu o învaţă doar la auz. ”Personal mă strădui să-I accord atenţia cuvenită pentru ca după finisarea cursului, studentul să posede un oarecare bagaj de cunoştinţe în limba engleza, mai ales că este o limbă atît de necesara la moment studenţilor. În afară de aceasta încerc să-i dau un sfat la momentul oportun, o susţinere oarecare şi o mînă de ajutor,. Analizind cunoştinţele pe care le avea acest student la început şi pe care le are acum spre sfîrsitul anului de studii, pot spune că performanţele lui Valeriu au crescut simţitor. Dar pentru că succesul acestor studenţi cu disabilităţi vizuale să fie şi mai mare este nevoie poate că de o reformă universitară: se simte o mare necesitate pentru ei ca auditoriile să fie adaptate cu aparate performante auditive (CD-uri, casete audio- în engleză) la fiecare facultate în parte nu doar la limbi străine.”- consideră Oxana Bashirov.

Reversul: ”Pedeapsă de la oameni, binecuvîntare de la Dumnezeu!”

Tatiana Filip, una din colegele de cămin a lui Valeriu spune că ”studenţii nevăzători ca şi Valera sunt oarecum în dezavantaj pentru că ei nu pot avea în vizor mimica, gestica, celorlalţi colegi cu care vorbesc, dar în schimb ei pot sesiza mult mai bine atitudinile acestora, felul lor de-a fi şi, mai ales, ondulaţiile vocii lui. Chiar dacă nu ne vede, el ne recunoaşte din mulţime vocea fiecăruia. Mulţi studenţi au reticenţe faţă de ceilalţi studenţi cu disabilităţi, fie locomotorii, fie de vedere, deoarece au o concepţie greşită despre ei, părîndu-le ciudaţi poate. Totuşi ei sunt oameni ca şi ceilalţi noi: unii dependenţi, alţii independenţi, unii lideri, alţii persoane obisnuite, unii bogaţi, alţii săraci, unii graşi, altii slabi, unii cu ochi cafenii, alţii cu ochi albaştri, etc. “

Referitor la aceasta Valeriu Popov a adăugat şi alte idei eronate despre nevăzători, una dintre ele este faptul că ”oamenii cred că lipsa vederii este o pedeapsă pentru noi. Acest punct de vedere a fost foarte cunoscut în trecut, dar din păcate mai persistă şi astăzi în societate. Personal consider că aşa a trebuit să se întîmple! Peste ani sper să primesc o binecuvintare de la Dumnezeu, prin ”pedeapsa” primită acum”- zîmbi Valeriu. ”Da, îmi vine foarte greu să mă descurc, mai ales cu facultatea! Totuşi nu-mi pare rău că am ales acest drum, deoarece astfel am învătat sa fiu flexibil, să mă adaptez la toate necesităţile educaţionale, să mă dezvolt ca personalitate într-un mediu civilizat, să mă simt liber, fără complexe alături de colegii mei care îmi sunt alături şi mă susţin mereu!”- a adăugat Valeriu.

Într-o lume in care majoritatea tinerilor sunt preocupati numai de distractii de moment, iar petrecerea timpului liber se rezuma doar la petreceri si la invatat , exista o categorie de tineri aparte, care pe langa aceste activitati isi indreapta atentia si spre un alt domeniu, cel al voluntariatului.

Dorina Palade este originară din satul Sărăteni, raionul Teleneşti, are 17 ani și este implicată în acţiuni de voluntariat mai bine de 6 ani.

Cum ai ajuns să devii voluntară?

Totul a început de la o simplă iniţiativă a profesoarei de geografie – Nistor Natalia – de a planta pomi atît în ograda şcolii cît şi pe malul rîului Răut. Doamna Nistor pe atunci era coordonatorul Cercului ”Patrula Verde”, eram mîndră alături de colegii mei pentru contribuţia noastră adusă la prosperarea şi protecţia ecologică a satului. După aceasta m-am înscris la Consiliul Local al Tinerilor, iniţiator Mîrza Tamara- aici la fel mi-am continuat mobilizarea activităţii de voluntariat. Am început să mă implic alături de alţi voluntari la rezolvarea problemelor tinerilor din liceu. Aici am creat mai multe departamente, am făcut chiar şi o platformă electorală, şi eu mi-am ales din nou ecologia.

Ce înseamnă pentru tine să fii voluntar?

Cand spui «voluntar» nici nu iti dai seama la cît de multe lucruri te referi. Este foarte greu sa gasesti o definitie completa pentru acest cuvant. A fi voluntar inseamna in primul rand a vrea, a te implica, a-ti dori! Desi aparent cuvantul «voluntariat» ne duce cu gandul la o munca neplatita, in adancime activitatea de voluntar iti aduce satisfactii de neegalat si iti deschide noi orizonturi, oferindu-ti posibilitatea de a alege noi optiuni.

Eu, spre exemplu, din clipa în care am experimentat si am inceput sa inteleg ce inseamna cu adevarat sa fii voluntar, viata mea de adolescent a luat o intorsatura extrem de frumoasa. Voluntariatul m-a facut sa mă descopăr pe mine însămi, sa mă cunosc mai bine, sa scap de anumite temeri, sa invat sa-i accept pe cei din jurul meu asa cum sunt ei, cu calitatile si defectele lor…adica sa fiu mai tolerantă, sa-i inteleg si sa-i ajut!

Ce crezi că îi motivează pe oameni să devină voluntari?

Ceea ce îi motivează pe voluntari este dorinta de a simti ca vin in ajutor societatii in care traiesc si faptul ca stiu ca este nevoie de ei. De cele mai multe ori fetele sunt cele fac voluntariat. Poate că au un simt religios mai dezvoltat si sunt mai constiincioase in aceasta privinta. Un alt lucru ar fi că această muncă este făcută din plăcere, chiar dacă nu este remunerată. Aceasta îţi dă oportunitatea de a te dezvolta multilateral. Personal datorită voluntariatului am avut posibilitatea să cunosc mai bine calculatorul, am învăţat noi programe ce ţin de designul ziarelor şcolare, AdobeAudition, Photoshop, etc. Dar cel mai important e că am învăţat să-mi utilizez timpul efficient şi să nu-mi pierd timpul pentru distracţii inutile.

Cum poti deveni voluntar?Ce trebuie să faci pentru asta?
Nimic deosebit, doar trebuie sa te interesezi de organizatii care au nevoie de un astfel de ajutor, şi să depui CV-ul şi o scrisoare de motivare, cel mai usor este prin intermediul Internetului. In ultimul timp sunt tot mai multe organizatii non-profit pe diverse domenii. Voluntariatul iti da posibilitatea sa schimbi vietile oamenilor, in bine, chiar si pe a ta. Daca vrei sa sustii o cauza si nu ai bani sa donezi, poti sa donezi putin din timpul tau. Voluntariatul nu este neaparat un job zilnic, tu iti faci programul asa cum il vrei. Dacă ar fi să analizăm America sau Marea Britanie- acolo voluntariatul este o parte importanta din modul de viata. Multe licee sau universitati le cer elevilor sa aibă chiar un anumit numar de ore de voluntariat.
Voluntariatul ii ajuta pe oameni sa simta ca fac o diferenta – ca au puterea sa schimbe lucrurile in bine. Cand sunt oameni care depind de tine, felul in care te privesti se schimba. Poti fi mandra de tine si de obiectivele pe care le vei atinge in cadrul unei astfel de organizatii. Este un loc in care nu te poţi plictisi niciodată!

Ce prevede Contractul de Voluntariat?

Voluntarul are in aceeasi masura drepturi si obligatii, prevazute in Contractul de voluntariat, care trebuie încheiat cu organizatia la care acesta isi desfasoara activitatea. Aceasta are obligatia de a-i asigura voluntarului normele legale necesare desfasurarii actiunii de voluntariat. Nimic complicat…

Cum te văd prietenii în postura de voluntar?

Unii prieteni mă înţeleg şi apreciază ceea ce fac, şi chiar sunt cointeresaţi s-o facă şi ei cînd le povestesc diferite peripeţii şi experienţe din activitatea mea, pe cînd alţii mă tot stresează cu întrebări de genul “Da’ ce tot faci tu acolo? Ce rezolvi dacă te duci? Ce-ţi iese, că daca e gratis şi nu-ţi dau nici un ban? şi tot aşa… Toate proiectele în care te implici solicită multă muncă şi mai puţin timp liber… da, ştiu, e adevărat! dar faci totul de placere! Nu te obligă nimeni doar…

“Ce tot fac eu acolo ?” – Îmi dau cu parerea. “Ce rezolv?”- “Enigma Otiliei”. “Ce-mi iese?”- Experienţă, professionalism şi noi prieteni! Ăsta este răspunsul meu…

Ce ai obţinut tu în urma acestei activităţi?

Foarte multe! În primul rind un şir de diplome alături la altele 20 obţinute în urma participărilor la olimpiade, traninguri, concursuri, şcoli de vară, etc! Experienţa obţinută în cadrul Centrului de Resurse pentru Tineri ”Sărătenii Vechi” şi titlul de voluntar la ”Şcoala Reciclării” m-a făcut să obţin noi oportunităţi şi perspective de viitor.

Cum ai petrecut tu Saptamana Nationala a Voluntariatului în ţara noastră?

Pot să vă spun că săptămîna cere a trecut a fost una cu adevărat deosebită pentru mine. Am participat la Chişinău în cadrul sesiunilor Parlamentul Tinerilor! M-am simţit o personalitate încercînd fotoliul lui Marian Lupu!- ne-a declarat Dorina Palade entuziasmată!

]]> http://studentsday.wordpress.com/2008/04/25/de-la-simplu-voluntar%e2%80%a6-spre-fotoliul-lui-marian-lupu/feed/ 4 Mariana Tibuleac