”Vrem alegeri anticipate!” – sunt declaraţiile celor trei lideri ai opoziţiei. Asta ar însemna amînarea încă pentru cel puţin timp de două luni constituirea organelor de stat.
Ceea la ce asistăm pînă în momentul de faţă, vine să confirme teza alegerilor anticipate. De ce?
Pentru că numirea unui nou guvern de către şeful statului în exerciţiu ar veni să argumenteze cele mai sus. În primul rînd pentru că PCRM recunoaşte efectele crizei în societate. Lipsa unui guvern ar deplora şi mai mult economia ţării şi eventual imaginea statului.
Numirea unui nou guvern ar fi un as în plus în favoarea Partidului Comuniştilor. Acest lucru pentru că, din aceasta cîrdăşie PCRM ar ieşi drept bine intenţionat cu dorinţa de a guverna bine în momentele grele, opoziţia fiind arătată în acest sens ca punînd beţe în roate acestor intenţii.
Crearea comisiei PCRM pentru negocierea participării opoziţiei la alegerea şefului statului în aparenţă ar fi o procedură corectă a Partidului Comuniştilor. Pe de altă parte, faptul dat poate ascunde temerile comuniştilor de eventualele alegeri anticipate şi în cazul campaniei electorale comuniştii ar putea argumenta nedorinţa de colaborare a opoziţiei, în faţa opiniei publice.
Noul guvern poate înregistra progrese în acest termen scurt de campanie electorală, la fel şi un plus de imagine. Tot aici putem aminti că în numarul 18 al ziarului „Comunistul”, ediţia din 1 mai 2009, în materialele din pagina 8 ale acestuia se observă o tentă electorală, prin textul lor trecînd parcă ca un fir roşu programul partidului de guvernămînt de pînă la alegeri.
Astfel, din mai multe motive, dispoziţia anticomunistă a opoziţiei iarăşi vine să ne justifice teza alegerilor anticipate, toate declaraţiile acesteia dar şi neparticiparea lor la prima încercare de alegere a preşedintelui.
Un alt motiv pentru care partidele din opoziţie nu acceptă negocierile privind alegerea şefului statului ar fi experienţa din anul 2005 de alegere a preşedintelui. Atunci opoziţia a votat un candidat comunist cu condiţia îndeplinirii de către comunişti a unui şir de angajamente. În cea ma mare parte aceste angajamente rămîn a fi pînă astăzi la capitolul restanţe, consecinţele acestei colaborări fiind suferite de opoziţie şi nu de PCRM. Partidele care au votat atunci un candidat comunist au plătit cu neaccederea în actualul Parlament.
Ce va fi maine, rămîne de văzut…?
Autor: Sergiu Guşan
